Acasă » Crime » Simo Häyhä: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”

Simo Häyhä: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”

Simo Häyhä 1905-2002

Simo Häyhä a intrat în armată la vârsta de 17 ani, dar a devenit „Moartea albă” mai târziu

Fermier și vânător la vârsta de 17 ani, cunoscut în mica sa comunitate din Rautjärvi pentru abilitățile sale de țintaș, Simo Häyhä a intrat în armată.

Häyhä s-a alăturat miliţiei voluntare „Garda Albă” şi s-a făcut remarcat prin premiile obţinute în cadrul concursurilor de tir sportive la care îi plăcea să participe.

În noiembrie 1939, Armata Roșie a invadat Finlanda, care avea o armată mult mai săracă și în numărul de soldați, dar și în numărul de tancuri și avioane de război. Prin urmare, la începutul invaziei, Stalin credea că Finlanda este o țintă ușoară. Însă, finlandezii au avut ceva ce a înspăimântat rușii – un lunetist de excepție.

Moartea albă” era pretutindeni și, totuși, nicăieri

Este lesne de înțeles că cel mai bun lunetist din istorie a fost și un maestru al camuflajului. Simo Häyhä a luptat în ţinută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 şi -20 de grade Celsius. În aceste condiţii, cu o armă Mosin–Nagant modificată pentru el, Simo Häyhä şi-a stabilit recordul impresionant. El a mai folosit și o armă Suomi KP-31.

Simo Häyhä a preferat să folosească mira de fier a armei, în detrimentul lunetelor telescopice, deoarece astfel avea o vizibilitate mai bună, dar și șanse mai mici de a fi descoperit. Pentru o lunetă telescopică, ar fi trebuit să ridice capul mai mult.
Una dintre tacticile lui Häyhä a fost aceea de a compacta zăpada din faţa lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă şi să-i dezvăluie poziţia. Tot pentru a evita să fie văzut, se spune că cel mai bun lunetist din istorie obişnuia să țină zăpadă în gură, astfel încât să nu lase aburii produşi de respiraţia sa să-i trădeze ascunzătoarea.
Toate cele peste 500 de victime ale lunetistului au fost înregistrate în mai puţin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală este de doar câteva ore pe zi.

Exasperaţi de faptul că rândurile lor sunt subţiate pe zi ce trece, comadanţii sovietici au pus o recompensă pe capul lunetistului. Rușii au pregătit echipe speciale de trăgători şi au permis folosirea artileriei, dacă exista doar suspiciunea că Simo era prin împrejurimi.

Însă, nu s-au putut măsura cu „Moartea albă”. Lunetiştii sovietici au fost ucişi unul câte unul. Simo Häyhä s-a ales doar cu o pelerină arsă, după ce un proiectil a explodat în apropierea lui.
Simo Häyhä se ascundea cu pricepere printre troiene, având echipamentul complet alb. El era aproape de nevăzut, chiar şi de aproape – o adevărată „fantomă”. 

Așa se face că cel mai bun lunetist din istorie a transformat mulți soldați sovietici în dezertori. În trupele sovietice, moralul era la pământ, fiecare soldat gândindu-se că poate fi următoarea victimă a lui Simo Häyhä. Acesta este și motivul pentru care lunetistul a fost poreclit „Moartea albă”.

Simo Häyhä a fost lovit, într-un final, și a fost grav rănit, dar a supraviețuit. „Jumătate din capul lui lipsea”

Unul dintre toate gloanțele care s-au tras a avut și numele lui Simo Häyhä. Lunetistul a fost împușcat pe 6 martie 1940, în maxilarul inferior stâng, de către un soldat rus. Glonțul a ricoșat și i-a străpuns capul.

Un camarad care l-a scos din zona de conflict, alături de alți soldați, a spus că „jumătate din capul lui lipsea”, dar Simo Häyhä nu era mort.
Lunetistul a intrat în comă și s-a trezit pe 13 martie, chiar în ziua în care a fost declarată pacea. Imaginea din oglindă nu mai era, însă, aceeași pentru el. Glonțul îi sfărâmase maxilarul, lăsându-l fără obrazul stâng.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, recuperarea lunetistului a fost completă.  Simo Häyhä a devenit celebru ca vânător de elani şi un renumit crescător de câini, participând chiar şi la o partidă de vânătoare cu preşedintele Finlandei de la acea vreme, Urho Kekkonen.
În anul 1998, când a fost întrebat cum a reușit să fie un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu modest: „Prin practică”.
Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a ucis atât de mulți oameni, „Moartea albă” a răspuns scurt: „Am făcut ceea ce mi-a fost spus şi totodată ceea ce puteam face”.
Simo Häyhä a murit de bătrânețe, în anul 2002, la vârsta de 96 de ani, într-un azil pentru veteran din orașul finlandez Hamina. El a fost înmormântat în orașul Ruokolahti, un mic orăşel din Finlanda de Sud – Est, la frontiera cu Rusia.


Vezi toate știrile în timp real și pe telefonul tău mobil: www.crimetv.ro


Lăsați un comentariu


Comentați cu atenție! Vizitatorii își asumă responsabilitatea pentru textul introdus!