Marchiza de Brinvilliers, una dintre cele mai mari otravitoare
Pentru ca si-a otravit cu sange rece, din lacomie, tatal si cei doi frati, si pentru ca a incercat sa-si ucida in acelasi fel si alte rude, printre care una din surori si sotul acesteia, marchiza de Brinvilliers (1630-1676) a fost condamnata la moarte. In temnita a incercat sa se sinucida intr-un mod curios, povesteste pe ocolite doamna de Sevigne: “Si-a bagat un bat ghiciti unde?… Nu in ochi, nici in gura si nici in ureche… dar ar fi murit de nu i s-ar fi sarit degraba in ajutor.”
“Urca singura si in picioarele goale pe esafod”, continua doamna de Sevigne, care asistase la executie, “a urmat un sfert de ora de mare cruzime si in multime s-a produs rumoare.” Inainte de a pune capul pe butuc, condamnata se adresa multimii cu aceste cuvinte: “Imi recunosc crima in fata cerului si a pamantului; ma marturisesc deschis tie, Doamne; as vrea sa ma duc in fundul iadului, pentru a ma scobora pe cat merit imi parasesc trupul, care nu-i decat tarana, si-l las oamenilor sa-l arda, cu credinta nestramutata ca intr-o zi ai sa-l invii ca sa se uneasca iar cu sufletul meu.” Calaul ii arunca trupul si capul in flacari. Cenusa fu imprastiata in vant dar a doua zi puteau fi vazuti oameni cautand oasele carbonizate ale marchizei, caci ea dovedise asemenea curaj, incat au considerat-o sfanta.
sursa: lovendal.net
