Dosare asasinat: Papa Ioan Paul I

In calitate de lider spiritual al populatiei catolice estimata la circa 800 milioane de oameni, in intreaga lume, Papa nu prea poate fi considerat o persoana izolata. Insa, Alberto Luciani, Papa loan Paul I, care a pastorit pe cei 800 de milioane de credinciosi doar timp de 33 de zile, a murit complet singur, intr-o noapte din toamna anului 1978.

Papa Ioan Paul I vroia sa reformeze Banca Vaticanului

David Yallop, un ziarist de investigatii englez, a elaborat un scenariu potrivit caruia Papa ar fi fost otravit. Cartea lui, In God’s Name (In numele Domnului), sustine ca, in pofida timpului scurt cat a fost papa, Luciani era inclinat spre reforme. Pe primele locuri ale listei de prioritati a lui Luciani cu privire la lucrurile care trebuie indreptate: Banca Vaticanului si institutiile financiare bisericesti adiacente – un adevarat Imperiu Roman.

La vremea cand Luciani a preluat pontificatul dupa Giovanni Montini, Papa Paul al VI-lea, Banca Vaticanului se transformase intr-o hidra a marilor finante multinationale, ajungand si in zone foarte putin probabil sa fi fost frecventate de Sfantul Spirit. Aceasta transformare incepuse cu cinci decenii mai inainte, cand Vaticanul a incheiat o afacere banoasa cu guvernul fascist al lui Benito Mussolini, care a fost urmata de un pact similar cu Hitler.

Luciani dorea nici mai mult nici mai putin decat sa elimine ceea ce s-a tesut in cei 50 de ani anteriori de istorie. Vorbind in fata corpului diplomatic la Vatican, primele sale cuvinte oficiale in calitatea de Papa – chiar inainte de Mesa sa inaugurala – au fost: „Nu avem niciun fel de bunuri temporale de oferit, niciun fel de interese economice de discutat.”

Nu era chiar o declaraţie la care te asteptai din partea mostenitorului unui conglomerat de institutii bancare si averi imobiliare a caror valoare combinata ajungea la 3 miliarde dolari; o forta atat de covarsitoare incat cu un deceniu mai inainte aproape ca a distrus economia italiana. Atunci cand guvernul italian a avut tupeul sa ceara să fie platite ceva taxe la voluminosul portofoliu de actiuni al Vaticanului, Sfantul Scaun amenintase ca isi va arunca toate bunurile la Bursa de Valori a Italiei, o actiune care ar fi dus la strangularea economiei italiene. Vatican SA a ramas scutita de taxe.

Isi baga coada si organizatia masonica Propaganda 2

Poate ca cea mai neplacuta dintre afilierile nepotrivite ale Bancii Vaticanului a fost legatura cu tenebroasa Propaganda 2 (P2), organizatie misterioasa care constituia o combinatie intre o Loja Masonica si un sindicat al crimei, cu membri din cercurile cele mai inalte ale guvernului, Mafiei si Vaticanului insusi.

Deloc intamplator, P2 a fost, de asemenea, o formatiune cu tendinte neofasciste (cel putin, finantistii Vaticanului au manifestat asemenea tendinte clare de-a lungul anilor), raspunzatoare pentru diferite actiuni teroriste, inclusiv de atentatul cu bomba dezastruos asupra garii din Bologna.

Pentru fondatorul P2, Licio Gelli – partener de afaceri al lui Klaus Barbie, sustinator financiar al lui Juan Peron, colaborator platit al CIA si oaspete de onoare al lui Ronald Reagan, la ceremonia de inaugurare a mandatului sau de presedinte, in 1980 – finantele si fascismul exista in simbioza. Unul din aforismele lui Gelli este ca „usile tuturor trezoreriilor bancare se deschid spre dreapta”.

Seful Bancii Vaticanului, episcopul Paul Marcinkus, face afaceri cu 2 mafioti

Banca Vaticanului era coordonata de un episcop american pe nume Paul Marcinkus, care, din motive niciodata explicate, se plimba prin zona Vaticanului, chiar in zorii zilei in care Papa a fost gasit mort. Marcinkus, care nu era cunoscut anterior pentru faptul ca facea plimbari la ora sase dimineata, incheiase numeroase acorduri in numele bancii cu membrii P2, Michele Sindona si Roberto Calvi.

Sindona, aflat acum in inchisoare, a fost un speculator international si un mafiot care a pus la cale fraude ce au dus la cele mai mari probleme bancare din istoria Americii si Italiei. Insa, Marcinkus a pretins ca a fost vorba de un parteneriat economic in derulare cu Sindona si a dezmintit ca s-ar fi intalnit vreodata cu acest om.

Despre celalalt finantator al P2, Marcinkus spunea odata: „Calvi merita increderea noastra. Nu am nici un motiv sa ma indoiesc de acest lucru.”

„Comentariile sale sunt deosebit de elocvente”, sublinia Yallop, cu o anume uimire ironica, „venind la doar opt luni dupa ce Calvi fusese amendat cu 13,7 milioane de dolari si condamnat la patru ani de inchisoare si la numai sapte luni dupa ce Vaticanul si Marcinkus descoperisera (daca ar fi sa credem versiunea Vaticanului) ca acest Calvi furase peste un miliard de dolari, obligand Vaticanul sa plateasca politele.

Sinuciderea misterioasa a mafiotului Roberto Calvi

Roberto Calvi era un individ corupt dincolo de orice inchipuire, un bancher italian care sterpelise milioane si milioane in cariera lui de criminal in lumea functionarilor. Ii placea sa le recomande acolitilor sai sa citeasca romanul lui Mario Puzo The Godfather (Nasul), un exemplar al cartii fiind mereu asupra sa sau in imediata lui apropiere. „Vei intelege atunci cum merge lumea”, era sfatul acestui om profund imoral.

Ce ironie a sortii a fost ca propria moartea a lui Calvi si scandalurile bizantine care au dus la acest deznodamant tragic au format baza Nasului, partea a III-a, a doua urmare a versiunii filmate a lucrarii epice cu gangsteri a lui Puzo.

Calvi si-a gasit obstescul sfarsit la capatul unei streang legat de partea inferioara a podului Blackfriar din Londra. A fost un noroc pentru Calvi, care, desi moartea prin spanzurare a fost decretata drept sinucidere de catre un procuror, pare cu siguranta sa se fi intalnit cu soarta lui pitoreasca multumita ciracilor lui din P2. Trebuie sa fi simtit ca are calitati acrobatice ca sa se catere pe partea inferioara a podului si sa atarne latul de dedesubt, in loc sa-l fi legat lateral, calea cea mai rapida si mai usoara. Astfel, el ar fi putut doar sa sara in apa, ceea ce i-ar fi fost mult mai usor, avand in vedere ca buzunarele ii erau umplute cu caramizi. Cu patru ore inainte de moartea lui Calvi, secretara lui a facut un salt fatal pe fereastra, in Italia.

Banca Vaticanului si mafiotul Calvi, parteneri de afaceri

Sub conducerea lui Marcinkus, Banca Vaticanului a fost doar un paravan pentru afacerile complexe cu actiuni ale lui Calvi. In aparenta, Banca Vaticanului detinea numeroase companii care, in realitate, erau controlate de Calvi. Aceasta combinatie a fost favorabila ambelor parti. Vaticanul si Calvi au adunat astfel milioane. Calvi era, de asemenea, managerul financiar al P2. Atunci cand Gelli, „cel care tragea sforile” in P2, ii telefona bancherului, folosea numele de cod Luciani.

Noul papa dorea eliminarea Bancii Vaticanului…

Venirea ca papa a unui om extrem de principial ca Alberto Luciani, a pus aceasta retea de infractori intr-o situatie foarte dificila. Luciani intentiona, nici mai mult nici mai putin decat sa despoaie Vaticanul de cele doua principale comori ale sale – biserica, la fel ca Iisus, ar trebui sa fie saraca, era de parere noul Papa – si de Episcopul Paul Marcinkus.

…asa ca papa trebuia ucis

Daca Luciani a murit, la 28 septembrie 1978, din „cauze naturale”, acest lucru a constituit un fenomenal motiv de usurare pentru Gelli, Calvi, Sindona si Marcinkus, ca si pentru Mafia si P2. Primele trei persoane din aceasta lista demonstrasera deja mai mult decat o simpla capacitate de a pune la cale si a ordona asasinate. Pe langa o serie de raufacatori rivali, ei au ucis mai multi anchetatori doarece acestia isi varasera nasul in afacerile lor murdare.

S-ar putea ca Marcinkus sa nu fi avut antecedente in ceea ce privesc asasinatele, dar motivele lui pentru a scapa de Papa Ioan Paul I erau la fel de puternice ca si cele ale tovarasilor lui de ticalosii. Daca Gelli, Sindona sau Calvi – mult mai probabil toti trei, in cardasie – au cautat un prilej de a aranja moartea Papei, trebuie sa fi fost niste talhari nemilosi si, dupa plecarea dintre cei vii a Suveranului Pontif, cei mai fericiti oameni de pe Pamant.

Securitatea papei – aproape inexistenta

Papa Ioan Paul I, cel mai puternic si mai influent lider religios al lumii, se ocupa de afacerile sale zilnice in conditii de securitate la fel de severe ca si cele asigurate baiatului care-i aducea ziarele dimineata. Adica, de niciun fel. Nu numai ca Luciani nu era pazit si nu avea nici un insotitor in orele ce au precedat moartea sa, dar unele surse sustin ca in momentul in care s-a declansat criza fatala, orice ar fi fost si oricand ar fi fost asta, el a apasat pe butonul de alarma instalat special langa patul sau. Lumina de alarma a clipit, dar nimeni nu a vazut-o si cel care facea de garda, insarcinat sa asigure securitatea si serviciile pe timp de noapte, era in pat. Nimeni nu s-a intrebat de ce lumina din apartamentul papal, vizibila clar din exterior, a ars toata noaptea, desi Papa respecta strict programul sau de a se culca la ora 21.30.

Papa ar fi murit de infarct, dar nu s-a efectuat nicio autopsie

Papa Ioan Paul I nu a fost supus unei autopsii, spre marea consternare a ziaristilor italieni, care – de inteles, avand in vedere istoria politica italiana – sunt mult mai inclinati sa-si inchipuie ca este vorba de o conspiratie decat omologii lor americani. Vaticanul a incercat sa impace protestele din presa, declarand, in mod fals, ca legea bisericeasca interzice autopsiile asupra papilor (nu a existat niciodata un edict pe aceasta tema).

S-a anuntat ca decesul a fost cauzat de un infarct miocardic, desi nu a fost intocmit niciun certificat de deces si nici vreun alt document.

Papa, ucis de digitalina?

Potrivit lui Yallop, in absenta autopsiei, administrarea unei doze fatale de digitalina nu ar avea urmari deosebite de cele ale unui atac de cord. Acelasi lucru poate fi spus despre o multime de alte substante toxice. Insa Yallop vorbeste de digitalina fiindca Gelli ii instruise pe toti membri P2 sa se sinucida cu o doza din acest medicament, oferit de binevoitoarea lor loja, daca vor fi supusi la presiuni pentru a dezvalui secretele acestui grup cripto-fascist si cvasi-masonic.

Sursele lui Yallop i-au spus ca, atunci cand a fost gasit, Papa tinea intre degetele sale chircite un teanc de foi in care erau detaliate multe dintre schimbarile pe care le propunea in activitatile de la Vatican. Vaticanul anuntase ca el avea in mana cartea Imitatia lui Hristos. Primilor reporteri care au auzit aceasta informatie le-a venit sa rada.

„Este greu de crezut ca moartea a fost naturala”, a afirmat un colaborator de rang inalt al arhiepiscopului francez Marcel Lefebvre, „avand in vedere toate creaturile diavolesti ce misuna pe la Vatican.”

Cand Karol Wojtyla, Ioan Paul al II-lea, a castigat alegerile devenind succesor al lui Luciani, el a fost imediat informat cu privire la planurile radicale ale Papei loan Paul I. Nu l-a aplicat pe nici unul dintre ele.

sursa: lovendal.net