11 septembrie 2001 – concluzii terifiante

[videoplayer file=”http://www.crimetv.ro/wp-content/uploads/2010/10/atentate-911-wtc-2001-terorism.flv” /]
Presedintele si guvernul Statelor Unite au atribuit atacurile teroriste criminale de la 11 septembrie unei conspiratii a lui Osama bin Laden care ar fi comandat din Afghanistan unui pluton de nouasprezece tineri extremisti islamici sa indeplineasca atentatele sinucigase. Grupul ar fi deturnat patru avioane mari de transport de calatori, pentru a le face sa se izbeasca de Turnurile Gemene de la World Trade Center si sa cada pe un departament al Pentagonului. Un al patrulea avion s-ar fi prabusit in Pennsylvania, datorita unui grup de pasageri curajosi care, prin interventia lor disperata, ar fi dejucat un atac terorist in desfasurare.

Patru sunt ipotezele care pot fi luate in consideratie, daca vrem sa analizam reactia guvernului.

Prima: un fulger din senin.

A doua: guvernul avea informatii privind miscarile viitorilor atentatori, datorita activitatii diferitelor sale departamente de informatii; dar, din cauza lipsei lor de interactiune, nu s-a putut realiza acel tablou general, care ar fi permis autoritatilor sa intervina prompt.

A treia: guvernul era la curent cu planurile teroriste, dar le-a lasat sa se realizeze, fara a le pune nici un obstacol, cu scopul de a le folosi in interes propriu, pe post de propaganda.

A patra: administratia Bush a planuit atentatele, manifestand faptele astfel ca vina sa cada pe nouasprezece tineri musulmani pe care i-a prezentat lumii pe post de tapi ispasitori.

In continuare, vor fi analizate aceste patru ipoteze, cu referire la reactia administratiei Bush.

Ipoteza 1. Un fulger din senin

S-a spus ca evenimentele de la 11 septembrie au cazut asupra administratiei Bush ca un fulger din cerul senin. Aceasta versiune a faptelor a fost divulgata de Condoleezza Rice, in acea perioada consilier pentru securitate nationala al presedintelui american. Dupa cum afirma ea, inainte de 11 septembrie 2001, nimeni din cadrul Securitatii Nationale nu s-ar fi gandit ca un terorist ar fi putut deturna un avion de calatori pe care sa-l faca apoi sa intre, ca un proiectil, intr-un zgarie-nori. Si totusi, si CIA, si FBI, si Pentagonul nu numai ca stiau ca se pregatea un atac violent indreptat impotriva unor cladiri simbolice ale Statelor Unite, dar primisera chiar semnale detaliate, cu caracter de urgenta, din cel putin opt surse ale serviciilor secrete.

In acea zi, se desfasura un exercitiu comun al Aviatiei Militare si al Aviatiei Civile care avea ca obiectiv studierea manevrelor de zbor care trebuie sa fie facute in caz de deturnare a avioanelor de linie civile, pentru un maxim de douazeci de zboruri implicate. In acea zi, traficul aerian era atat de intens, incat statiile de la sol ale Federal Aviation Agency (FAA, Agentia Federala pentru Aviatie a Statelor Unite) si al North American Aerospace Defence Command ( NORAD, Comandamentul de Aparare Aeriana din America de Nord) nu au putut sa distinga un terorist adevarat de o simulare. Este evident ca versiunea expusa de Condoleezza Rice era o minciuna.

Dar sa luam in calcul ipoteza ca aceasta versiune, care sustine ca exercitiul american nu ar fi fost la curent cu nimic, corespunde realitatii. Daca ar fi sa ne gandim logic, cum ar fi trebuit sa actioneze autoritatile la inceput, in timpul atacurilor si dupa acestea? O lipsa pe scara larga a informatiilor in cadrul serviciilor secrete americane ar fi trebuit sa determine guvernul dupa ce a trecut starea de urgenta, sa ceara explicatii cu privire la dezastru de la responsabilii aflati la nivelele superiore din CIA si FBI, poate chiar sa-i schimbe, daca nu chiar sa reconstruiasca de la zero intregul sistem de servicii secrete.

CIA colaborase ani de zile cu Osama bin Laden

CIA colaborase ani de zile cu Osama bin Laden, in lupta din Afganistan impotriva trupelor sovietice. Al Qaeda era alcatuita din tineri proveniti din mai mult de patruzeci de state islamice, antrenati pentru lupta de catre CIA si de catre serviciile secrete pakistaneze si saudite. Dupa ce s-a terminat razboiul din Afganistan, luptatorii Al Qaeda au fost incorporati ca mercenari de catre trupele americane aflate in lupta in Balcani si in Cecenia. In acest timp, sarcina CIA ar fi fost sa-si pazeasca propria tara de acesti banditi. Dar CIA nu credea ca Al Qaeda reprezenta un pericol pentru Statele Unite.

Americanii au permis patrunderea teroristilor pe teritoriul SUA

Inainte de atentatele de la 11 septembrie, serviciile secrete americane din Hamburg supravegheau deja cea mai mare parte a celor nouasprezece presupusi autori ai masacrului, printre care se afla si Mohammed Atta, presupusul lor conducator. Cu toate acestea, aproape toti au obtinut viza de a intrare in SUA de la consulatul american din Jeddah, in Arabia Saudita. Un functionar al consulatului, indignat, a dezvaluit ca, in mai multe cazuri, eliberarea documentelor a avut loc incalcandu-se legea intr-o maniera groteasca. Ba mai mult, el a afirmat ca 80% din personalul consulatului american din Jeddah era reprezentat de agenti ai serviciilor secrete, care, intr-un mod cu totul irational, au permis intrarea in Statele Unite a unor tineri musulmani desi nu aveau rude peste ocean.

Guvernul ar fi trebuit sa intervina energic si in cazul FBI. Biroul dispunea de indicii semnificative privind miscarile teroristilor islamisti. Inainte de 11 septembrie, niste agenti ai contraspionajului au gazduit doi viitori pirati ai aerului, in timp ce acestia luau lectii de zbor. Cu toate acestea, in ciuda diferitelor indicii, conducerea FBI a refuzat oarecum nepoliticos sa dea ascultare solicitarilor presante ale propriilor colaboratori, dislocati pe teritoriul SUA, care, alertati de asaltul neasteptat al scolilor de pilotaj americane de catre arabi dubiosi, sugerau ca acestia sa fie pusi sub supraveghere. Casetele cu interceptarile telefonice, continand informatii cu privire la pregatirea atentatelor, la spalarea de bani, la comertul cu arme cu droguri, au ramas in biroul de traduceri al FBI, probabil in asteptarea de personal care sa se ocupe de ele. Fara sa mai punem la socoteala faptul ca personalul colaborator al serviciului de traduceri era in raporturi bune cu aceia ale caror conversatii ar fi trebuit sa le traduca. Aceste indicii importante privind cercul de colaboratori nu au fost analizate.

In ciuda tuturor acestor fapte, dupa 11 septembrie au avut loc putine schimbari in cadrul serviciilor secrete americane. Aproape toti functionarii administratiei SUA care au comis erori si care, in consecinta, prin greselile lor, au dat mana libera atacului de la 11 septembrie, au obtinut oricum o promovare. Asa a fost in cazul sefului Diviziei antiterorism, considerat ulterior un guru al securitatii din varful serviciilor secrete nationale.

Ipoteza 2. Neglijenta si invidia au impiedicat colaborarea dintre CIA si FBI

Administratia Bush a renuntat rapid la ipoteza ignorarii totale a faptelor, atunci cand au fost facute publice diferite episoade partial scandaloase; guvernul a prezentat atunci teoria conform careia serviciile secrete ar fi stiut de aproape toate faptele care au precedat atentatele. In mod prostesc, aceste informatii ar fi fost tratate cu neglijenta de FBI, CIA si de alte departamente guvernamentale, consecinta fiind imposibilitatea de a obtine o versiune de ansamblu a evolutiei situatiei. Deci, diferitele departamente ale serviciilor secrete nu au facut schimb de informatii si, de aceea, guvernul nu a fost capabil sa se puna in miscare in timp util, pentru a dejuca atacurile iminente.

Asadar, din punct de vedere juridic, functionarii din conducerea serviciilor secrete ar fi trebuit sa fie acuzati de neglijenta grava, care a avut ca rezultat moartea a trei mii de oameni.

CIA supraveghea ocazional doisprezece teroristi din grup, dar nu a transmis FBI-ului informatiile culese. Iar FBI nu a informat CIA despre cei doi teroristi suspecti, identificati de agentii sai. In ciuda semnalelor insistente venite din partea serviciilor secrete ale altor tari si din partea Unitatii antiteroriste comune celor doua departamente, departament constituit in proportie de 80% din investigatori ai CIA, a lipsit schimbul de informatii; probabil din cauza invidiilor interne.

Mai mult, CIA s-a folosit un deceniu de Osama bin Laden si de mercenarii sai, care apoi au constituit Al Qaeda, ca instrument pentru a se opune trupelor sovietice, nu numai in Afganistan, ci si in restul lumii, tocmai de aceea i-a fost dificil sa lase FBI-ul sa se ocupe de situatie. Chiar optand aceasta versiune, a ignorarii faptelor pricinuita de neglijenta si de invidii, ramane totusi neclar comportamentul sefilor FBI, care, inainte de 11 septembrie au interzis cu desavarsire agentilor dislocati pe teritoriul SUA sa mearga pe urmele proaspete ale suspectilor teroristi.

Administratia Bush stia dinainte de atentate si a permis ca ele sa aiba loc pentru a obtine consensul general in privinta razboiului impotriva terorismului si pentru a aduce de partea lor statele care il sustin. In faza de formare a guvernului presedintelui George W. Bush ( 2000 ), multi viitori membri ai administratiei sale au creat un adevarat rezervor de idei, sponsorizat de industriile petroliera, producatoare de armament si de carburanti, privind modul de a mentine suprematia Statelor Unite in noul secol. Printre altii erau si vicepresedintele Cheney, ministrul Apararii Kumsfeld, presedintele de atunci al Bancii Mondiale si Jep Bush, fratele lui George W.

Intr-un fel, intentia a fost explicit declarata intr-un document privind necesitatea cheltuielilor militare, facut public cu un an inainte de atentate. Era datoria Statelor Unite de a-si apara suprematia militara, politica, economica, financiara, atat la nivel global, cat si la nivel local, si sa ii contracareze concurenta. In acest scop era necesar sa creasca cheltuielile de inarmare; era imposibil sa se impute poporului american costul pacii, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice. In decursul anilor ar fi fost dificil sa i se pretinda poporului american sa accepte fara a protesta cresterea cheltuielilor pentru sustinerea razboaielor; numai un eveniment catastrofal si cu efect catalizator, asa cum a fost Pearl Harbor, ar fi putut schimba intr-o clipita opinia americanilor. Un an mai tarziu a avut loc evenimentul mondial de la 11 septembrie, care, insotit de o furtuna mediatica, a condus opinia publica pe noua linie de gandire.

Ipoteza 3: Guvernul era la curent cu planurile teroriste, dar le-a lasat sa se desfasoare

Din aceasta se deduce complicitatea cu buna stiinta, in scopuri geopolitice, a guvernului, in actiunea celor nouasprezece atentatori, dar nu si interventia activa.

In acest scenariu, administratia trebuia sa mentina strict secreta propria complicitate. Cu toate acestea, se poate intui ceea ce s-a intamplat in realitate. Totusi, si in aceasta directie lipsesc clarificari complete: lipsesc inregistrarile video ale atentatorilor facute atunci cand au ajuns la aeroport, toate numele de pe listele de pasageri ale companiilor aeriene, cutiile negre si aparatele cu inregistrari vocale; ba chiar, in cele din urma, seful FBI a lasat sa se inteleaga ca identitatea celor nouasprezece nici nu ar fi clara!

Cum este posibil ca, in decursul a mai mult de o suta de ani, nici un zgarie-nor cu schelet de otel sa se prabuseasca din cauza vreunui incendiu, in timp ce la 11 septembrie s-au prabusit trei ( cele doua turnuri si cladirea WTC, care nu a fost lovita de avioane )?

Nu poti ramane indiferent in fata unor asemenea scenarii fantaziste. Modul de comportare al apararii antiaeriene pe 11 septembrie, care pentru aproximativ doua ore a lasat spatiul aerian de deasupra coastei de est mai mult sau mai putin accesibil atentatorilor, nu mai poate sa fie explicat prin simplul consimtamant in fata actiunii teroriste. In acest caz, procedurile de interactiune dintre siguranta aeriana civila si cea militara, pentru interventii in situatii exceptionale, au fost dezactivate. Folosind numai propriile mijloace, atentatorii nu ar fi putut niciodata sa-si realizeze scopul.

Este de inteles agitatia controlorilor de trafic de dupa dezastru. Inca de la mijlocul zilei de 11 septembrie, acestia s-au adunat intr-o sedinta ad-hoc pentru a discuta monstruozitatea celor intamplate si pentru a gasi o explicatie. In timpul reuniunii, autoritatile de supraveghere au sechestrat si au distrus benzile cu observatiile grupului de discutie. Probabil piratii aerului au dezactivat semnalul automat al statiilor de la sol si dispozitivul de transmisie-receptie automata a avioanelor si, in loc sa se indrepte direct catre tinte, au deviat zborurile pentru treizeci de minute catre vest, pentru ca apoi sa le intoarca spre dreapta, schimband ruta catre turnurile WTC si Pentagon, situate in est. In mod normal, in aceste treizeci de minute toate cele patru avioane de calatori ar fi putut fi ajunse de avioane de lupta militare si obligate sa aterizeze.

In decursul a noua luni inainte de 11 septembrie colaborarea dintre FAA si NORAD a fost eficienta in 67 de cazuri fiind activata mereu rapid, in doar cateva minute. In schimb, in ziua terorii, tehnica verificata atata timp nu a functionat in niciunul dintre cele patru cazuri la care ne referim.

Nu se intelege nici pentru ce motiv avioanele de lupta, care, printre altele, au decolat cu intarziere si nu de pe aeroporturile cele mai apropiate, au ramas in aer, in loc sa se indrepte cu cea mai mare viteza spre locul in care, conform planurilor de operare, ar fi trebuit sa ajunga.

Ipoteza 4: Operatiune a serviciilor secrete ascunsa sub un fals standard

Numarul mare de erori din modul de actiune al guvernului conduce la intrebarea daca o parte din administratia Bush nu a actionat tocmai pentru a provoca un eveniment catastrofal, cu efectul catalizator al unui „nou Pearl Harbor”. Tehnica “false flag operation” este la fel de veche precum lupta pentru putere pe Terra. Atentatele de la 11 septembrie au reprezentat, cu bune si cu rele, un eveniment catastrofal si catalizator, pentru a influenta masele. Actul terorist, de neimaginat pentru cetateni, pregatit si finalizat de catre serviciile secrete, trebuia sa fie atribuit unor indivizi care, de fapt, nu aveau nicio legatura cu acesta, dar care in prealabil si fara stiinta lor ar fi fost alesi sa fie tapi ispasitori.

Daca in cazul atentatelor de la 11 septembrie ar fi fost activat acest model al serviciilor secrete, atunci acestea ar fi trebuit sa pregateasca minutios inainte – si apoi sa le puna in practica – multe operatiuni sincronizate intre ele. Rolul operatorilor serviciilor secrete, care in aceste cazuri apelau la legea ratiunilor de stat, trebuia sa ramana strict secret inainte, in timpul si dupa actiune, in vreme ce tapii ispasitori, imediat dupa nefericitul eveniment, urmau sa fie prezentati opiniei publice ca vinovati, cu toate mijloacele unei campanii mediatice. De aceea, controlul mass-mediei are o importanta cruciala atunci cand este vorba de un eveniment epocal ca cel din 11 septembrie.

19 atentatori inventati

Conform acestei scheme, cei nouasprezece presupusi atentatori au fost tapii ispasitori. Proveneau din tari arabe, de obicei studiau in Europa, capeteniile lor isi aveau sediul la Hamburg. Se pare ca nu fusesera mari intelectuali si ca aveau un venit mai degraba modest, provenit din burse de studiu sau din sustinerea parintilor, nu neaparat instariti. Un lucru straniu, la Hamburg, grupul era vecin cu un colonel de aviatie pakistanez, care dispunea de sume mari de bani. Ne-am putea gandi ca acest colonel facea legatura cu serviciile secrete pakistaneze. Inainte de 11 septembrie, toti atentatorii, au facut o calatorie in Afganistan, trecand prin Pakistan, sub supravegherea ISI, serviciul secret pakistanez, strans legat de CIA. Colaborarea dintre ISI, CIA si GID, serviciul secret saudit, a fost maxima in timpul razboiului din Afganistan impotriva trupelor sovietice.

In acea perioada, Osama bin Laden era cel care inrola, in special din partea sauditilor, soldati musulmani fundamentalisti din alte patruzeci de tari musulmane.

Cei nouasprezece musulmani care studiau in Europa, nu au fost extremisti de la inceput, ci mai degraba erau obisnuiti cu o viata mondena si libera. Cu trecerea timpului, acestia au devenit din ce in ce mai fundamentalisti: isi lasasera barba sa creasca la fel ca Mahommed si isi puneau sotiile sa poarte valul islamic. Cu totii, fie individual, fie in grupuri mici, au zburat in Afganistan, trecand prin Pakistan, pentru un scurt antrenament. Acolo, inca din timpul razboiului impotriva sovieticilor, se gaseau campuri de antrenament ale serviciilor secrete. Ajungeau aici tineri desperados din toata lumea araba, considerati pe-atunci de propaganda occidentala luptatori pentru libertate.

Viata modesta din Europa a devenit mai luxoasa atunci cand viitorii presupusi pirati ai aerului, dupa sederea in Afganistan, au ajuns in SUA pentru a incepe lectiile de zbor. In Statele Unite au dus o viata buna: dispuneau de bani pentru a face calatorii in State, dar si in Europa, mergeau sa isi viziteze familiile in tarile arabe si au luat parte la reuniuni internationale ale teroristilor, la care au fost prezenti si observatori din partea CIA.

Aveau multi bani. Serviciul secret indian a facut referire la un bonus de o suta de mii de dolari primit de Mohammed Atta, cu putin inainte de atentate. Suma a fost dispusa de seful ISI si lichidata prin intermediul unei cunostinte a lui Osama bin Laden. Seful ISI se afla la Washington pe 11 septembrie pentru a se intalni cu colegii americani si cu membrii Congresului SUA si a urmarit evenimentele la televizor. Atunci cand, la cateva luni dupa atentat, a sustinut ca, dupa informatiile serviciilor secrete pakistaneze, cei nouasprezece fundamentalisti nu au avut nicio legatura cu atentatele de la New York si Washington, a fost schimbat din functie la presiunea americana.

Cei nouasprezece nu pareau conspiratori dintr-un comando special si nici nu se comportau ca atare. In pregatirea atentatelor au lasat in urma o multime de indicii. Plateau totul cu cartea de credit, astfel incat prezenta intr-un loc si miscarile de dinainte de atentat sa poata fi cu usurinta identificate si verificate imediat. Folosirea nediscriminata a celularului ar fi putut furniza suficient material pentru interceptarile serviciilor secrete, cu exceptia situatiei in care ar fi fost in prealabil contrafacute. Cei nouasprezece au coborat in infernul din Las Vegas si s-au distrat cu diverse dansatoare de striptease. Mohammed Atta, „cuviosul” din Hamburg, a trait mult timp cu o dansatoare de striptease. In timpul sederii in SUA, cei nouasprezece au avansat ca elefantii pe pista batuta a acelei teorii. Unii experti ai serviciilor secrete, ramasi anonimi, au afirmat dupa 11 septembrie ca autorii planului au dus FBI pe o pista falsa.

Cei nouasprezece erau nepriceputi la lectiile de zbor. Se poticneau adesea in termenii tehnici englezi. Si randamentul lor era putin convingator. Conform instructorilor de zbor, viitorii pirati ai aerului nu erau nici macar in stare sa piloteze un Cessna mic. Din acest motiv, instructorii si scoala nu le incredintau de bunavoie avioanele.

Nu exista probe clare asupra modului in care cei nouasprezece au aterizat in trei aeroporturi ale coastei de est cu patru avioane de pasageri. Se pare ca telecamerele de pe coridoarele aeroporturilor erau stricate. In niciunul dintre cazuri, pe listele de pasageri nu se afla niciun nume arab, nici macar al vreunuia dintre cei patru musulmani suspecti semnalati de FBI. Identitatea lor nu a fost lamurita pana in final. Cu mult inainte de 11 septembrie, aproape tuturor le-au fost furate documentele personale, printre care si brevetele de pilot si pasaportul, astfel ca au fost nevoiti sa-si procure documente provizorii. Documentele furate ar fi putut servi la construirea unei false „identitati de terorist”.

Multi erau inscrisi la institutii de pregatire militara din SUA, dar nicio identitate nu a fost verificata oficial, de catre FBI sau de alta autoritate militara. Seful FBI a admis ca, pana in prezent, identitatea celor nouasprezece nu a fost clarificata. Nu este de mirare ca sapte dintre presupusii atentatori sinucigasi au fost declarati supravietuitori dupa atentat. Nici aceasta ciudatenie nu a fost lamurita de autoritati.

Deoarece, spre deosebire de ce se intampla in mod normal in incidentele aeriene, inregistrarile de voce si de date nu au fost descoperite sau prezentate, ramane complet de neinteles cum au putut cei nouasprezece sa preia comanda avioanelor. Se pare ca pilotii, care in parte erau fosti piloti de lupta din aviatia militara, nu au opus prea multa rezistenta. De altfel toti cei patru piloti nu au activat numarul de cod de patru cifre prevazut pentru a semnala statiilor de la sol o deturnare.

Din punct de vedere al unei operatiuni secrete false flag, s-ar fi putut ca, prin mijloace electronice si din exterior, sa se fi preluat controlul avionului de la pilot, cu ajutorul unui dispozitiv de receptie-transmisie automat sau al computerului de bord. Aceasta tehnologie a fost dezvoltata de Pentagon pentru a putea recupera controlul avioanelor de pasageri in caz de deturnare, prin intermediul unui semnal transmis de la statia de la sol sau de la un avion militar, ca de exemplu un AWACS sau un Global Hawk. Avionul poate sa fie astfel deviat de la ruta piratilor aerului si facut sa aterizeze. Prin activarea pilotului automat, semnalul transmis de dispozitivul de emisie-receptie automat catre statia de la sol a sigurantei aviatice este dezactivat.

Cutiile negre si aparatele pentru inregistrari vocale, proiectate pentru a rezista impactului caderii, inregistreaza numai ultima jumatate de ora a operatiunilor din cabina pilotilor si dupa aceasta perioada de timp pornesc din nou inregistrarea, stergand caseta. Zborul catre vest, care a insemnat consemnarea a mai bine de jumatate de ora intr-o operatiune periculoasa, nebuneasca si inutila, poate fi demonstratia ca la mijloc e vorba despre o operatiune false flag. Astfel, cele mai importante treizeci de minute, acelea in care controlul avionului a trecut de la piloti la piratii aerului, nu au putut sa mai fie reconstruite.

Asa cum am mentionat deja, numai in 2001 apararea antiaeriana a reusit sa rezolve 67 de situatii de urgenta, prin folosirea avioanelor de lupta gata in orice moment sa decoleze. Interventia era verificata si in cazul in care se proba existenta unei bombe. O situatie periculoasa pentru cei nouasprezece pirati ai aerului, dar, din contra, foarte utila pentru o echipa a serviciilor secrete, insarcinata sa preia controlul automat al avioanelor si sa se sustraga unei lamuriri ulterioare asupra modului real in care s-au intamplat faptele.

Controlorii de trafic nu stiau daca era vorba de un exercitiu de antrenament sau teroristi reali

Spatiul aerian din 11 septembrie era folosit pentru cinci manevre mari, printre care aceea de antrenament concentrat pe apararea in caz de deturnare a douazeci de avioane de pasageri. Pe monitoarele controlorilor de trafic apareau alternativ false situatii de deturnare pentru care ar fi trebuit sa se actioneze civil si militar. Astfel, pe 11 septembrie, pentru controlorii de trafic de la sol manevra pilotului automat a serviciilor secrete s-a amestecat cu acelea din simulare, aruncandu-i intr-o confuzie totala. Si acest lucru ar fi putut fi facut intentionat. „ Is this real or exercise? ” se intrebau controlorii de trafic prin radio. Dar dispozitivele de emisie-receptie automate pornite permiteau un control cu pilotul automat al statiei de la sol, precum si cu cel din aer. Se poate afirma cu certitudine ca si tehnologia pilotului automat fusese obiectul simularii, avand in vedere capacitatea acesteia. Pentru patru avioane ar fi fost necesar sa se utilizeze numai patru piloti automati si nu ar fi fost o cheltuiala prea mare. De aceea ar fi fost de ajuns o echipa aleasa cu grija si care sa duca secretul in mormant.

Totusi, exista probe aparent obiective ale vinovatiei celor nouasprezece, care ar putea contrazice ipoteza unei false flag operation. Este vorba, in special, de inregistrarea video cu Osama bin Laden in care acesta s-a declarat in favoarea atentatelor. Multe lucruri indica faptul ca si aceste materiale, la fel ca si diverse telefoane, au fost falsificate. Cu toate acestea, afirmatia FBI conform careia nu poate sa-l includa pe Osama bin Laden in lista celor mai cautati criminali din SUA si ca din cauza lipsei probelor bin Laden nu poate fi declarat vinovat de faptele de la 11 septembrie, elimina orice dubiu.

Ca probe ale vinovatiei celor nouasprezece s-au adus convorbirile telefonice ale pasagerilor din avioanele deturnate. Nici aici nimic nu pare sa corespunda realitatii. Conform unor cercetari stiintifice rezulta ca nu se poate stabili conexiunea intre un telefon mobil si un altul la o inaltime si o viteza asa de mari. Multe fapte, daca nu chiar toate, ii indica pe cei nouasprezece ca posibili tapi ispasitori ai unei false flag operation, carora, in calitate de fundamentalisti islamici, li s-a atribuit vina crimelor de la 11 septembrie. Faptul ca, pana acum, s-a reusit pacalirea opiniei publice americane si internationale, cu exceptia lumii arabe, se datoreaza reprimarii violente a oricarei viziuni critice din partea presei. Operatiunile False flag de acest calibru ar esua fara colaborarea presei. Scopul este de a desfasura o operatiune de razboi psihologic care sa pregateasca populatia pentru „un razboi international impotriva terorismului”, care nu se va termina intr-o singura generatie. CIA stie cum sa trateze jurnalistii americani si straini si redactiile lor, asa cum am aflat din rapoartele Comisiei Church si Comisiei Pike create de Congresul SUA, la sfarsitul razboiului din Vietnam.

Chiar daca cei nouasprezece nu ar fi adevaratii responsabili ai incidentelor de la 11 septembrie, atentatul, care a provocat teroare in randul populatiei si a alimentat sentimentele de razbunare, s-a produs; de aceea va trebui sa se cerceteze responsabilitatea serviciilor secrete pentru aceste crime.