Din antichitate definirea torturii a fost extinsa si a ramas o problema majora pentru etica, filosofie si drept. Cu toate acestea, tortura a fost inclusa in mod clar in practicile multor culturi.
Este prezenta chiar si in zilele noastre. Oamenii de stiinta din epoca moderna gasesc conceptul de tortura compatibil cu cel de justitie, in perioada lui Isus Hristos.
Romanii, evreii, egiptenii si multe alte culturi din acele vremuri au inclus tortura in sistemele lor de justitie. Romanii aveau rastignirea, evreii aveau lapidarea (lovirea cu pietre) si egiptenii aveau expunerea la soarele arzator din desert, care ducea in final la moarte.
Toate aceste acte de tortura erau considerate necesare, pentru a descuraja faradelegile si bune, pentru a pedepsi imoralitatea.
Tortura in antichitate
In antichitate, grecii si romanii utilizau tortura la interogatorii. Pana in al doilea secol dupa Hristos, tortura a fost folosita numai pe sclavi. Dar dupa aceasta perioada a fost extinsa la toti membrii claselor sociale de jos.
In acele vremuri, marturia unui scalv era admisa numai daca era obtinuta prin tortura. In marea lor aroganta, autoritatile de atunci considerau ca sclavii nu ar fi spus adevarul de bunavoie. Rastignirea, ce a intrat in constiinta generala ca fiind cea mai veche metoda de tortura, era considerata mai degraba o metoda de executie. Insa nu era des utilizata, ci in situatii deosebite, prezentate ca exemple.
In acele vremuri, tortura, cel mai adesea, consta in schingiuirea salbatica cu ghimpi de metal, pentru a provoca exsanguinatia (scurgerea totala a sangelui din corp). Acest lucru avea efectul slabirii infractorului si in cele din urma accelera ceea ce putea fi un lung si neplacut proces de executie.
Tortura in Evul Mediu
In Evul Mediu si in epoca moderna timpurie, instantele europene utilizau tortura in functie de fapta savarsita de statutul social al autorului. Tortura a fost considerata un mijloc legitim de obtinere a unei marturisiri sau pentru obtinerea numelui complicelui sau de alte informatii despre o crima. A fost permisa de lege numai daca existau deja jumatate din dovezile impotriva acuzatului.
Tortura in era Inchizitiei Medievale a inceput in 1252 si a luat sfarsit in 1816, cand o bula papala a interzis-o.
Tortura a fost executata, de regula in secret, in temnite subterane. Prin contrast, executiile chinuitoare erau, de obicei, publice. Dar in toata perioada moderna timpurie, torturarea vrajitoarelor a devenit un lucru obisnuit. Nenumarati oameni ce au fost banuiti ca au o relatie cu diavolul au fost torturati in public.
Tortura in vremurile noastre
Sensibilitatile moderne au fost modelate de o reactie profunda la crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii comise de catre Puterile Axei in al doilea razboi mondial si au dus la o respingere totala a practicilor respective. Chiar si asa, multe state au practicat sau practica in continuare tortura; prea putine recunosc ca o fac fata de proprii cetateni sau organisme internationale.
Este de notorietate cazul celor 17 soldati americani din Irak care au fost trecuti in rezerva pentru ca au torturat prizonieri irakieni. Postul american de televiziune CBS a difuzat mai multe imagini socante cu detinuti electrocutati si soldati americani amuzandu-se de chinurile groaznice pe care le provocau. Fotografiile difuzate arata soldati americani, femei si barbati, care tortureaza sau umilesc cativa prizonieri la inchisoarea Abu Ghraib.
In istorie si in vremurile noastre multe state au practicat neoficial turtura. In ciuda condamnarii la nivel mondial a acestor practici si a existentei tratatelor care interzic tortura, totusi ea inca mai este practicata de catre doua treimi din natiunile lumii.
Dispozitivele de tortura – macabre inventii ale justitiarilor
Tortura a fost cel mai des utilizata in Evul Mediu. Era mijlocul principal prin care se obtineau marturii. Cand vine vorba de metode sau dispositive de tortura, ingeniozitatea judecatorilor a atins cote nebanuite.
Iata cateva dintre cele mai macabre inventii in materie de tortura ale celor care reprezentau legea in acea perioada:
Leaganul lui Iuda – Una dintre cele mai teribile inventii in materie de de tortura. Dispozitivul are forma unui scaun inalt cu trei picioare si este prevazut in varf cu o piramida metalica, cu muchii foarte bine ascutite.
Victima era ridicata cu ajutorul unui sistem de scripeti si asezata pe dispozitiiv. Varful piramidei era fixat in anusul sau, dupa caz, vaginul victimei. Gravitatia si greutatea condamnatului duceau la desavarsirea procesului. Existau si cazuri in care cei acuzati nu erau suficient de corpolenti, situatie in care de picioarele condamnatului erau atasate diferite greutati. De obicei, victima era dezbracata inainte de ridicarea pe dispozitiv, pentru a spori umilinta.
Sicriul torturii – A fost unul dintre cele mai de temut instrumente. E suficient sa priviti imaginea ca sa realizati cat de crunta era aceasta pedeapsa. Victima era plasata in “sicriu”, iar dimensiunea lui era reglata in functie de marimea fiecarei victime in parte, in asa fel incat sa se simta cat mai incomod. Perioada in care victimele erau tinute in aceste dispositive varia in functie de gravitatea faptei comise.
“Sicriele” erau plasate in piete publice, sub soarele arzator. Deseori toata durerea era sporita si de animalele lasate sa manance din corpul victimei. Instrumentul era folosit doar pentru a-i pedepsi pe cei vinovati de fapte foarte grave, cum ar fi blasfemia.
Taurul de arama – A fost inventat in Grecia. Taurul facut din metal era prevazut cu o portita in partea lateral, pe unde era introdusa victima. Apoi, taurul era plasat deasupra unui foc. Metalul se incingea, iar persoana dinauntru era efectiv prajita. De cele mai multe ori persoanele care erau supuse acestei torturi nu scapau cu viata.
Tortura cu apa – A cunoscut diverse forme. In Evul Mediu, se practica scufundarea victimelor in apa. De regula, aceasta metoda era rezervata celor acuzati de vrajitorie. Victima era legata de un scaun, iar apoi era suspendata deasupra unui lac sau apa curgatoare, cu ajutorul unor dispozitive. Era apoi scufundata treptat, lasata in apa pana la limita inecului, apoi scoasa.
Operatiunea era repetata de cate ori dorea judecatorul sau publicul. Un alt procedeu prevedea ca victimei, imobilizata in prealabil, sa ii fie introdus in gura sau prin fosele nazale un tub elastic prin care era eliberata o mare cantitate de apa. Odata operatiunea incheiata, calaul sarea, practic, cu ambele picioare pe abdomenul umflat al victimei, fapt ce ducea la sectionarea stomacului si la moartea aproape instantanee. Chiar daca a fost folosita pe scara larga in Evul Mediu, tortura cu apa a continuat sa fie practicata pana in secolul XX, in special in lagarele japoneze din timpul celui de al doilea razboi mondial.
Scaunul de tortura sau de interogare – Era folosit, in special, impotriva femeilor acuzate de vrajitorie sau de adulter. Scaunul metalic pe care erau imobilizati acuzatii era prevazut cu sute de ace menite sa strapunga pielea fara a produce, insa, rani letale. Ca si cum nu era suficient, sub acesta se aprindea focul, foc ce era mentinut pana cand scaunul devenea incandescent. Putinele victime care supravietuiau acestui supliciu sufereau traume ireversibile care, de cele mai multe ori, duceau la moartea celui torturat in maxim doi ani.
Para angoasei – Un instrument de tortura folosit, de regula, in cazul femeilor acuzate de adulter si a homosexualilor. De asemenea, mincinosii erau supusi torturii cu para angoasei. Dispozitivul era in forma de para si compus din 2-3-4 parti care se distantau sau se apropiau prin intermediul unui surub. Tortura incepea cu introducerea aparatului in orificiile victimelor – vaginul in cazul femeilor, anusul la homosexuali si in gura mincinosilor – dupa care partile se distantau prin actionarea surubului.
Ramanea la latitudinea calaului daca vroia doar sa rupa carnea victimei sau sa extinda para la maxim, mutilandu-si astfel victimele pentru totdeauna.
Spintecatorul de sani – A fost folosit pentru pedepsirea femeilor adultere sau care avortau. Un mijloc foarte crud de a mutila sanul unei femei. Ghiarele metalice erau racite sau incalzite excesiv in prealabil, iar apoi erau aplicate pe sanul dezgolit. Erau actionate apoi si sanul era practic smuls. De multe ori, femeile mureau in urma tratamentului la care erau supuse.
Concasorul de capete – Capul victimei era prins in aparat, iar calaul il presa infiletand treptat un surub. Craniul condamnatului era strans din ce in ce mai mult pana cand dintii erau sfaramati, mandibula rupta, ochii scosi din orbite. Victima suferea o moarte lenta, in dureri groaznice.
Fierastraul – Una dintre cele mai sinistre inventii ale Evului Mediu a fost, cu siguranta, taierea condamnatilor de vii cu fierastraul. Mai mult, victimele erau legate cu capul in jos, ideea torturii fiind ca acestea sa supravietuiasca si sa fie constiente cat mai mult timp, fapt ce era posibil datorita sangelui care continua sa oxigeneze creierul acuzatilor. In ciuda durerilor care erau atroce, un condamnat supus unei astfel de torturi putea rezista pana in momentul in care fierastraul ii atingea toracele.
Fecioara de fier – Celebra printre inchizitorii medievali, Fecioara de fier isi va castiga o trista notorietate incepand cu anul 1515, atunci cand s-a inregistrat prima folosire a acestui infricosator instrument de tortura. Cusca de metal, care avea forma unei fecioare, era dotata pe interior cu un sistem complicat de ace care, odata usa inchisa, patrundeau in corpul celui condamnat.
Dar cum scopul torturii era acela de a smulge marturisile ereticilor inainte de a-i ucide, acele erau pozitionate astfel incat victima sa nu fie ucisa instantaneu. Acestea penetrau membrele, abdomenul, pieptul si ochii victimei fara a-i provoca moartea imediata. Acuzatul putea agoniza chiar si doua zile pana isi gasea sfarsitul.
Trasul pe roata – O inventie aplicata pe scara larga in centrul si nordul Europei. Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor si picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei, presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei.
Cei care supravietuiau chinului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.
Trasul in teapa – Celebru in Tara Romaneasca datorita domnitorului Vlad Tepes, trasul in teapa era o metoda preferata de executie pentru acuzatorii din Turcia, nordul Africii dar si din Germania si centrul Europei.
Teapa de lemn sau metal care strapungea posteriorul celui condamnat, iesindu-i acestuia prin gura sau torace, nu insemna intotdeauna o moarte cat de cat rapida. In situatia in care teapa nu atingea nici un organ vital, victima putea trai pana la doua zile in aceasta pozitie. Pedeapsa era acordata, in special, celor invinuiti de inalta tradare, desi folosirea ei cuprinsese arii mult mai largi de acuzare.
Tipuri de tortura fizica
In istorie au fost cunoscute numeroase forme de tortura fizica. Insa, indiferent de metode, tortura a produs durere insuportabila, frica si moarte, epuizare totala, desfigurari, mutilari si dizabilitati permanente.
Iata doar cateva din cele mai cunoscute metode:
Bataia – Este cel mai comun mod de a tortura. Pentru a provoca o durere si mai mare, au fost folosite diverse obiecte: biciuri, curele, lanturi, sarma ghimpata si multe altele.
Tortura Falanga – Bataile severe la talpile picioarelor poarta numele de falanga. Este una din principalele modalitati de tortura folosite in lume. In plus, acest mod de tortura are consecinte imediate si pe termen lung ,uneori. Falanga poate fi facuta in multe feluri: victima poate fi suspendata cu capul in jos si batuta la talpi sau picioarele ii pot fi fixate undeva.
Suspendarea – Victimele sunt suspendate de picioare, brate, de par. Suspendarea este, de regula, folosita impreuna cu alte forme de tortura: falanga, socuri electrice, expunerea la frig sau la cald.
Expunerea la frig si la soare – Victima este expusa la temperaturi negative sau, dimpotriva, la temperaturi foarte ridicate, sub soare.
Tortura dentala – Dintii sanatosi pot fi rupti sau scosi cu forcepsul. Sau victima este obligata sa mestece piatra, lemn sau metal.
Crestarea cu cutitul – Victima este crestata cu cutitul, lama sau alte obiecte ascutite. De cele mai multe ori, pentru sporirea durerii, pe rani se pune sare, suc de lamaie.
Socuri electrice – Implica de obicei folosirea partilor sensibile ale corpului precum organele genitale, sfarcurile sau gura. Uneori,victima este dezbracata, legata de o bara metalica si electrocutata, in asa fel incat sa primeasca socul in intregul corp, sau este stropita cu apa ca socul electric sa fie mai mare.
Sufocarile – Victima poate fi sufocata in multe feluri si atat de rau incat simte moartea aproape. Sufocarea poate fi facuta astupand gura si nasul victimei. Sau capul victimei este scufundat in apa, urina, voma, sange, iar metoda poarta numele de submarin ud. Dar exista si submarinul uscat, cand capul victimei este acoperit cu o punga de plastic.
Mutilari – Taierea sau ciopartirea nasului, a urechilor, a degetelor.
Desfigurari – Acizi sau alte substante corozive aruncate pe fata victimei.
Vezi toate știrile în timp real și pe telefonul tău mobil: www.crimetv.ro