Viata mea intr-o casa BANTUITA

Povestiri paranormale adevarate.

„Familia mea a cumparat o casa in 1960 intr-un oras mic din partea de sud-est al Missouri. Parea ca un conac pentru noi, din cauza ca avea 3 dormitoare si un subsol. Eu aveam 9 ani si fratele meu 5 ani.

Nu a durat mult pana cand lucrurile au inceput sa o ia razna. Mama mea era inchisa pe afara daca pleca din casa. Cand mergeam in subsol, intotdeauna aveam sentimentul ca eram priviti. Doar eu si mama aveam acest sentiment infiorator, desi, mama niciodata nu discuta cu mine despre asta, decat dupa ceva ani mai tarziu.

Nu aveam decat cativa vecini pe langa noi si rareori tineam usile incuiate. Intr-o zi, mama se duce in dormitor ca sa isi puna tricoul in dulap. Cand a deschis usa, a vazut ceva sau pe cineva stand in spatele hainelor, a spus ca tot ce a vazut au fost o pereche de blugi si pantofi vechi, exact inainte sa alerge afara din casa.

A mers la vecinii nostri si l-a sunat pe tata sa vina acasa de la munca. S-au dus sa se uite in dulap si acel ceva sau cineva disparuse. Au cautat prin toata casa si nu au gasit nimic.

Mama mi-a spus ca acea casa a stat mult timp nelocuita pana cand am cumparat-o noi.

Intr-o noapte am mers pe jos pana acasa de la o joaca cu patinele. Am observat atunci cand ma apropiam de casa ca era intunecata, nici o lumina nu strabatea locul. Am descuiat usa si am inceput sa strig dupa mama si tata, dar nimeni nu era acasa!

Am aprins luminile si televizorul si stateam in sufragerie cand am auzit pasi pe scarile din subsol. M-am ridicat si m-am dus si m-am incuiat in baie, unde aveam o aerisire de unde se putea auzi orice sunet care venea din subsol. Am stat linistit si am inceput sa aud din nou acei pasi pe scarile din subsol.

Aveam un dulap in baie, m-am bagat inauntru, am inchis usa si m-am strecurat sub un raft. Puteam auzi ceva in hol care se freca de usa de la baie, pai ghici ce? Am lesinat.

M-am trezit la auzul parintilor mei care bateau la usa de la intrare ca sa le dau drumul in casa. Eram ingrozit.

Alta data eram in hambar, periam calul. Nu era nimeni acasa in afara de mine. Ma duceam adesea la cal si cateodata stateam calare si ii sopteam numele. Dintr-o data a auzit ceva si s-a speriat groaznic, luand-o la goana afara din hambar. Am cazut pe spate, lovindu-ma la cap si am ramas inconstient.

Urmatorul lucru pe care mi-l aduc aminte este ca mama incerca sa ma trezeasca, intrebandu-ma de ce sunt acoperit in praf si de ce stau pe jos. Nu aveam idee cum am ajuns acolo. Aveam un singur gand, dar nu-mi place sa ma gandesc la asta.

Chiar si cand am ajuns un tanar adult si mergeam in vizita, uram sa fiu singur in casa si acel subsol inca imi mai dadea fiori. Acel sentiment de a fi privit, ca nu erai singur acolo, inca exista. Acum traieste altcineva acolo, insa ma intreb daca ei au aceleasi experiente pe care le-am avut noi. Sper ca nu.”