Thomas Bartholin, autor din secolul al XVII-lea, relata, după un magician numit Landela, a cărui operă n-a fost niciodată editată, o întâmplare care trebuie să se fi petrecut prin secolele XIII-XIV.

Un bărbat din nord, pe nume Harppe, pe patul morţii, i-a spus soţiei sale să-l înmormânteze în picioare, în faţa uşii de la bucătărie, ca să se mai bucure de mirosul fripturii, care îi plăcea atât de mult, şi ca să poată vedea mai uşor ce se petrece în casa lui. Văduva a executat cu fidelitate dorinţa soţului ei. Dar câteva săptămâni după moartea lui Harppe, a fost văzut apărând adesea, sub forma unei fantome oribile, care omora muncitorii şi bătea în aşa hal vecinii, că nimeni nu mai avea curajul să rămână în sat.

Totuşi, un ţăran pe nume Olaus Pa a fost destul de îndrăzneţ ca să-l atace pe vampir, împungându-l cu lancea şi făcându-i o rană. Spectrul a dispărut şi a doua zi Olaus a deschis mormântul. Şi-a găsit lancea în corpul lui Harppe, exact în locul unde împunsese fantoma. Cadavrul era încă întreg. A fost scos afară, ars şi cenuşa aruncată în mare, lumea fiind eliberată de funestele lui apariţii.

Corpul lui Harppe ieşea cu adevărat din mormânt. El trebuia să fie palpabil şi vulnerabil, pentru că s-a găsit lancea în rană. Cum ieşea din groapă şi cum se întorcea? Aceasta este întrebarea. Faptul că s-a găsit lancea în rană, aceasta nu trebuie să ne surprindă, căci ştim că vrăjitorii care se metamorfozează în câini, pisici etc. poartă în corpul lor omenesc rănile pe care le-au primit pe aceleaşi porţiuni ale corpului în care s-au transformat şi în care ei apar.