Secretele OZN-urilor in mainile nazistilor? Desen tehnic-proiectare OZN
Comedia SF finlandeza “Iron Sky” (ce va aparea in anul 2011, conform IMDB) se centreaza pe viata reala a ofiterului SS Hans Kammler, despre care se spune ca ar fi reusit sa faca progrese semnificative in experimentele antigravitationale de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Subiectul acestui film este urmatorul: dintr-o baza secreta din Antarctica, primele nave spatiale naziste au fost lansate la sfarsitul anului 1945, pentru a ajunge la baza militara Schwarze Sonne (“Soarele cel negru”) pe partea ascunsa a Lunii.
Aceasta baza a fost creata pentru a se construi o puternica flotila de atac, care se va reintoarce pe Pamant in anul 2018, pentru ca nazistii sa puna din nou mana pe putere.
Pe de alta parte, noi date au fost publicate recent in Germania, in revista “PM”, aducandu-se “dovezi convingatoare” precum ca un program nazist privind OZN-urile era destul de avansat, anunta cotidianul britanic The Telegraph. Hitler ordonase sefului Luftwaffe (aviatia militara germana) Hermann Goering sa dezvolte o super-arma care sa schimbe razboiul.
Revista “PM” publica marturiile unor martori care cred ca au observat o farfurie zburatoare ce avea marcata simbolul crucii de fier al armatei germane, zburand deasupra raului Tamisa (rau ce traverseaza Londra) in anul 1944. Tot in aceeasi perioada, cotidianul american New York Times scria despre un “misterios OZN” ce traversa cu o viteza foarte mare zgarie-norii americani, aducand in acest sens si dovezi cu fotografii.
Alti martori al celui de-al doilea razboi mondial sustin ca au vazut farfurii zburatoare deasupra orasului Praga, la inceputul anului 1945.
Unul dintre cele mai cunoscute proiecte naziste privind OZN-urile s-a numit “schema Schriever-Habermohl”, dupa numele lui Rudolf Schriever si Otto Habermohl. Initial era un proiect Luftwaffe, apoi a trecut sub comanda ministrului armamentului Albert Speer, pentru ca, in final, in 1944, sa fie condus de Hans Kammler.
Joseph Andreas Epp, un inginer care a lucrat in cadrul proiectului Schriever-Habermohl, sustine ca in total au fost construite 15 prototipuri. El descrie OZN-ul ca o cabina centrala, inconjurata de palete de aripi rotative si ajustabile, toate formand un cerc.
Paletele erau tinute de o curea de transmisie la marginea exterioara a dispozitivului ce semana cu o roata. Energia vanelor putea fi ajustata, astfel incat, in timpul decolarii forta ascensionala devenea mai puternica. In timpul zborului, unghiul paletelor putea fi ajustat la un nivel mai redus, la fel cum functioneaza un elicopter.
Asadar, OZN-urile vazute dupa cel de-al doilea razboi mondial, reprezinta, de fapt, “mostenirea” nazistilor?
sursa: lovendal.net
