Obiect zburator neidentificat (OZN) este denumirea generica data corpurilor zburatoare reale sau aparente care nu pot fi identificate drept ceva cunoscut (fenomen natural sau creatie omeneasca), nici dupa o investigatie de specialitate.

Termenul a fost introdus in jurul anului 1950. La ora actuala se prefera termenul de “Fenomen aerospatial neidentificat”, intrucat nu totdeauna e sigur ca e un obiect si uneori au fost facute observatii de OZN-uri si pe sol, sub apa, dar si in spatiul cosmic.

Totusi termenul OZN este prea raspandit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de “Farfurie zburatoare” a aparut la 24 iunie 1947, cand omul de afaceri Kenneth Arnold, zburand singur cu avionul personal peste muntii din nord-vestul Statelor Unite, a vazut trecand pe langa el, cu o viteza incredibila, cateva „obiecte argintii”, care, spunea el ulterior – saltau precum o farfurioara pe care o arunci razant pe suprafata unei ape.

A doua zi ziarele scriau despre “farfurii zburatoare”. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne, obiecte radar si radar-vizuale. Daca un OZN este vazut la o distanta mai mica de 150 metri, fenomenul se numeste “intalnire de gradul 1”; daca, fiind la mai putin de 150 de metri, lasa si urme (pe sol, pe plante, in fiinte vii, pe oameni, in aparatura), vorbim de o “intalnire de gradul al 2-lea”, iar daca apar si “ocupanti” se numeste “intalnire de gradul al 3-lea”.

Mai recent, o presupusa rapire de oameni este numita “intalnire de gradul al 4-lea”.

Marturii privind OZN-uri sunt consemnate, in texte, inca din antichitate, fiind vazute si in evul mediu ca si in epoca moderna. Exista interpretari conform carora si in Biblie apar evenimente legate de fenomenul OZN. In Romania cele mai vechi consemnari apar in “Cronica Moldoveneasca”, care scrie ca in 8 noiembrie 1517 “semn mare s-a aratat pe cer, ca a stralucit din miazanoapte ca o fata de om si a stat mult timp si iarasi s-a ascuns in vazduh”.

In 15 octombrie 1595 deasupra cetatii Targoviste, asediata de Mihai Viteazul a aparut “o mare cometa”, care nu a fost vazuta nicaieri in alta parte. Exista si numeroase observatii de la inceputul secolului XX. In timpul celui de al doilea razboi mondial, pilotii din ambele tabere au vazut OZN-uri; americanii le-au botezat “foo-fighters”.

Cateva mii de “rachete fantoma” au zburat in 1946 deasupra peninsulei scandinave. In iulie 1947 a produs o vie emotie anuntul capturarii unui OZN prabusit langa baza militara de la Roswell. Explicatia oficiala a fost ca s-a prabusit un balon meteorologic.

Peste 30 de ani cativa martori oculari au dat detalii asupra celor intamplate. O ancheta din 1995 ceruta de Congresul SUA a evidentiat ca documentele bazei militare din acea perioada au fost distruse, dar, contrar reglementarilor, distrugerea nu a fost consemnata, lipsind si numele celui ce a ordonat distrugerea.

Au disparut de asemenea, din muzeul Truman, transcrierile convorbirilor telefonice pentru acele zile. Oficialitatile (mai ales armata) din SUA, URSS, Franta, Regatul Unit, China si din multe alte tari au fost preocupate de fenomen.

Unele arhive recent desecretizate dovedesc aceasta. In SUA si alte tari regulamentele aviatiei militare prevedeau proceduri riguroase cu ocazia observarii unui OZN.

S-a practicat descurajarea interesului public pentru acest subiect si uneori discreditarea celor care erau preocupati de subiect, mai ales prin colportarea unor false documente sau filme, privind o pretinsa colaborare intre oficialitati si extraterestri.

In anii ’70 in prim planul atentiei au ajuns asa numitele “rapiri OZN”. La o conferinta din 1992 pe acest subiect, la Massachussetts Institute of Technology au fost supuse examinarii 2000 de cazuri inexplicabile. O a treia directie interesanta din anii optzeci incoace priveste paralela dintre fenomenul OZN, aparitiile religioase, mitologie, personaje folclorice etc. considerand, pe baza multor detalii, ca toate acestea ar avea o cauza comuna.