Statul Utah este locul de bastina al multor intamplari supranaturale care implica fiinte stranii.

Dintre acestea, cele legate de Skinwalker sau „Wendigo” sunt, probabil, cele mai infricosatoare, si existenta unor asemenea vrajitori continua sa-i nelinisteasca si astazi pe locuitorii din unele parti ale SUA.

Cuvantul format in limba engleza – skin „piele”, walker „cel care merge” – inseamna, aproximativ, „cel care merge [in orice fel de] piele” si este considerat un om cu puteri supranaturale care se poate transforma in orice animal doreste.

Aceste credinte sunt inrudite cu cele in varcolaci si se regasesc la toate popoarele lumii. In Antichitate, erau numiti licantropi.

Conform unei legende a nativilor americani, skinwalkerii sunt vrajitori navajo care au capacitatea sa-si schimbe infatisarea si terorizeaza oamenii si animalele. Pot sa se transforme in orice animal doresc la un moment dat, dobandind, in acelasi timp, forta inerenta si atributele acestuia, dar pastrandu-si nemodificata firea umana vicleana.

Aceasta capacitate de a-si pastra inteligenta umana, dobandind simturile ascutite si agilitatea specifice animalului il face pe skinwalker un dusman redutabil, dar care starneste si admiratie. Pe langa faptul ca poseda toate cunostintele umane, acesti vrajitori (vrajitoare) dispun de puteri aflate dincolo de limitele obisnuite ale inteligentei.

Astfel, un vrajitor care a luat chip de coiot are o agilitate, o putere si o viteza de deplasare uimitoare, combinate cu puterile oculte ale controlului mintii umane sau cu cunoasterea unor blesteme puternice.

Skinwalkerii nu pot sa decida asupra metamorfozelor lor

Potrivit traditiei nativilor, skinwalkerii nu au posibilitatea sa decida asupra metamorfozelor lor si fiecare transformare le provoaca chinuri cumplite.

Poate ca din acest motiv sunt atat de feroce fata de creaturile din jurul lor, pe care le invidiaza pentru ca au posibilitatea sa-si pastreze aceeasi identitate si sunt astfel scutite de tortura metamorfozei si a mutatiei perpetue.

Intrucat vrajitorii isi schimba mereu identitatea, se stie foarte putin despre originile si obiceiurile lor. Multi oameni ii asociaza cu o regiune numita Skinwalker Ridge, care, dupa cum sustin adeptii convinsi ai vizitelor extraterestrilor, se afla in apropierea unei zone cu o activitate intensa a OZN-urilor.

Despre aceste fiinte stranii se stie numai ceea ce se poate deduce din relatarile despre existenta lor, provenind de la cei care pretind ca le-au vazut. Membrii tribului navajo sustin ca au ochi galbeni, care sclipesc ca jaraticul si baga groaza chiar si in cel mai curajos observator.

Intalnirile cu aceste fiinte nu se limiteaza insa la indienii navajo, asa cum au demonstrat evenimentele din 1983. Tronsonul izolat al Soselei 163 care trece prin Valea Monumentului aflata in inima Parcului Tribal Navajo, desi extraordinar de frumos, are reputatia de a fi locul unor activitati stranii, din alta lume, iar localnicii ii avertizeaza pe straini sa nu se aventureze niciodata in aceasta zona noaptea.

In aceasta imprejurare speciala, cei patru membri ai unei familii se intorceau acasa din Wyoming, unde fusesera in vizita la niste prieteni. Drumul cel mai drept era pe Soseaua 163 si, pentru ca mersesera pe aici fara niciun incident la venire, s-au gandit sa urmeze aceeasi ruta si la intoarcere.

Mai tarziu, au povestit ca in acea noapte de vara fara luna, cand era intuneric bezna, au condus cateva ore fara sa mai vada nicio alta fiinta omeneasca. La un moment dat, tatal, care se afla la volan, le-a spus ca nu mai sunt singuri.

Toti membrii familiei s-au uitat inapoi si au vazut niste faruri la o oarecare distanta in spatele masinii. Si-au continuat drumul, fara sa se distanteze de acele lumini si urmarindu-le mereu in oglinda retrovizoare; dupa aceea, au spus ca se simteau mai linistiti la gandul ca este cineva in spatele lor care ar putea eventual sa-i ajute daca masina lor ar avea vreo problema.

Dar dintr-odata luminile celeilalte masini au disparut. Nelinistita, fiica, Frances, i-a rugat pe parinti sa se intoarca sa vada daca nu cumva ocupantii masinii aveau nevoie de ajutor. Dar tatal nu avea timp de pierdut si a insistat sa mearga inainte ca sa ajunga mai repede la destinatie.

Ulterior, Frances a spus ca, in acel moment, atmosfera din masina si din jurul lor a devenit apasatoare. Cel de-al saselea simt al fetei n-o inselase, ceea ce avea sa se confirme in cateva minute. In timp ce incetineau ca sa ia o curba stransa, tatal a vazut ceva in fata lui, pe drum. A scos o exclamatie de uimire si s-a straduit sa pastreze controlul asupra vehiculului, dar a derapat si aproape ca a parasit soseaua.

Ceilalti membri ai familiei, alarmati de panica din vocea lui, au apasat pe butoanele de blocare a portierelor si au apucat strans manerele, desi in acel moment nu stiau ce il facuse sa tipe si sa vireze. Totul a devenit cat se poate de clar cand tatal a franat brusc pentru a nu lasa masina sa treaca de marginea unei pante abrupte.

In fata lor, topaia o creatura cum niciunul dintre membrii familiei nu mai vazuse vreodata. Desi era imbracata in haine obisnuite, fiinta monstruoasa nu putea fi descrisa, nici chiar de cineva inzestrat cu o imaginatie debordanta, ca un om normal.

Relatand ulterior intamplarea unui prieten navajo, Frances a povestit ca animalul era negru si foarte paros, cu brate lungi care atarnau de-a lungul marginii masinii si o fata marcata de suferinta care i-a privit fix timp de cateva secunde, dupa care oamenii au pornit din nou in viteza pe sosea.

Cand au ajuns in lumea relativ civilizata a celui mai apropiat oras, membrii familiei s-au simtit in stare sa discute despre cumplita imagine pe care o vazusera ceva mai devreme.

Zguduiti de cele intamplate, erau nerabdatori sa gaseasca o dovada ca nu era vorba numai de imaginatia lor, asa ca au inspectat cu mare atentie masina. Spre surprinderea lor, pe stratul gros de praf care se adunase in mod inevitabil in timpul acestei lungi calatorii nu se vedea nicio urma. Si disparuse ca prin farmec si vehiculul care ii urmarise o bucata de vreme.

Desi relatarile despre intalnirile cu skinwalker intr-o forma sau alta sunt relativ frecvente printre membrii tribului navajo, in cazul de fata este remarcabil faptul ca persoanele care l-au vazut nu erau nativi americani.

Iata cateva dintre intrebarile pe care le pot ridica astfel de intamplari bizare: de ce au fost alesi tocmai acesti oameni de ciudatele fiinte supranaturale? Si ce doreau, mai exact, de la ei?

Straniile creaturi care isi pot schimba infatisarea au generat multe dezbateri in SUA si in intreaga lume. Sunt fiinte despre care se spune ca au puteri si caracteristici asemanatoare varcolacilor din Europa, care inspira, de asemenea, groaza si uimire nenorocosului observator ocazional.

Originea si scopurile urmarite de aceste fiinte malefice si rauvoitoare raman un subiect foarte controversat si, pana vor iesi la lumina mai multe dovezi, misterul va continua sa persiste.