In aprilie 1960, un astronom pe nume Frank Drake, asezat la comanda unui radiotelescop cu diametrul de 85 de metri, de la observatorul din Green Bank, Virginia de Vest, a inceput sa mature cerul, cautand un semnal de la o civilizatie extraterestra.

Acesta a fost inceputul proiectului SETI – unul dintre cele mai ambitioase experimente stiintifice din istorie. Pentru a aniversa evenimentul, pe 26-29 aprilie 2010, NASA si savanti din intreaga lume s-au intalnit la Houston, Texas, urmand sa dezbata stadiul cercetarii astrobiologice, inclusiv rezultatele cautarilor pentru dovezi ale vietii extraterestre si ale modalitatilor in care viata a evoluat pe Pamant.

Pe langa subiecte precum comparatii intre sedimentele de pe fundul Mediteranei si cele gasite de misiunile martiene pe suprafata Planetei Rosii, ori cantitatile mari de apa inghetata descoperite pe unii asteroizi, a figurat bineinteles si comunicarea cu civilizatiile extraterestre.

Printre multi altii, Frank Drake era si el prezent. Intre timp cautarea inteligentelor extraterestre – SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) a devenit un program international cu un buget de multe milioane de dolari, implicand cele mai mari radiotelescoape din lume, cum este cel de la Arecibo din Puerto Rico, avand diametrul cupei antenei de 300 de metri. Dar dupa cinci decenii de ascultare astronomii n-au intalnit decat o „stranie tacere”.

Doar ocazional au fost detectate explozii scurte, nerepetate, de semnale radio venind din spatiu. Un exemplu celebru a fost asa-numitul semnal „Wow!”, inregistrat pe 15 august 1977, de Jerry Ehman folosind telescopul Universitatii de Stat Ohio.

Ehman a fost atat de emotionat cand a descoperit inregistrarea pe imprimanta calculatorului antenei, incat a scris „Wow!” pe marginea foii. Caracteristicile semnalului „Wow” nu se potrivesc nici cu un fenomen natural cunoscut, nici cu unul produs de om. Numai ca de atunci astronomii nu au mai detectat din acea parte a cerului nimic asemanator. Asta inseamna ca suntem oare singuri in Univers?

Fizicianul Paul Davies, profesor la Universitatea de Stat din Arizona, cercetator in domeniul cosmologiei, teoriei cuantice si astrobiologiei, directorul Centrului pentru Concepte Fundamentale in domeniul stiintei, arata ca in ultimul deceniu s-au descoperit peste 400 de planete care orbiteaza in jurul unor stele iar astronomii estimeaza ca doar in Calea Lactee exista miliarde de planete asemanatoare cu Pamantul. Biologii au descoperit pe Pamant microbi care traiesc in conditii extreme, nu mult diferite de cele de pe Marte si au descoperit caramizi ale materiei vii in strafundurile spatiului cosmic sau in meteoriti.

Multi oameni de stiinta sustin acum ca Universul este plin de viata, si ca unele planete ar putea gazdui organisme inteligente. Davies opineaza ca in Univers exista civilizatii foarte vechi, unele mai vechi decat varsta de 4,5 miliarde de ani a Pamantului. Ele puteau coloniza sau macar explora galaxia noastra inca de foarte mult timp. Aceasta idee l-a facut pe fizicianul Enrico Fermi sa puna, acum mai bine de sase decenii, faimoasa intrebare: „ar trebui sa fie aici… unde sunt Ei?”

Dar nu cumva cautam cu radiotelescoapele – se intreba Davis – lucrul gresit in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Nu cumva “Ei” au fost sau sunt deja de mult aici?

Urmele unor vizite extraterestre – reziduuri nucleare, exploatari miniere, sonde plasate in jurul Soarelui sau al corpurilor ceresti apropiate – ar putea fi observate si dupa milioane de ani. Sau poate ei au modificat ADN-ul unor fiinte vii, lasand mesaje codificate in secventele ADN aparent inactive. Deja savantii nostri au inscris astfel pana la 100 de cuvinte in genomul unor bacterii. O explorare de acest tip nu pare nerealista…

Davies este convins ca „inteligenta biologica” ar putea fi o doar etapa scurta in evolutia inteligentei din Univers. Deja calculatoarele, dar mai ales retelele lor, incep sa ne depaseasca. Aceste sisteme distribuite se vor uni la nivel planetar si vor proiecta de-a lungul timpului, ele insele, alte sisteme mai bune. Deci este putin probabil ca un extraterestru sa fie o fiinta din carne si oase, cu un cap mare, ci mai degraba un gigantic creier artificial. Davies mai crede ca e discutabil ca o astfel de entitate sa fie realmente interesata de contacte cu pamantenii.

Unul dintre pericolele cautarii vietii extraterestre este prejudecata antropocentrica. Cand incercam sa stabilim motivele si activitatile nepamantenilor, suntem tentati sa ne gandim la ce am face noi in astfel de cazuri. Mai bine sa recunoastem – spune Davis – ca ne este pur si simplu imposibil sa ghicim ce ar putea dori si cum ar arata o civilizatie care, evitand autodistrugerea, a depasit cu milioane de ani stadiul in care ne gasim noi.