Pentru multi e doar o legenda urbana, dar adevarul e ca sfarsitul secolului al 19-lea e marcat si de unul din cele mai dubioase obiceiuri din istorie.

Legenda Urbana:

Un tanar ii face cumparaturile unei batrane excentrice si i le aduce acasa. Acolo remarca o poza a unui baietel ce ii facea parul sa i se ridice pe mana. O intreaba pe batrana a cui e poza, dar raspunsul pe care il primeste il uimeste total. “Nu e asa ca e o poza frumoasa? Abia iti dai seama ca e mort”.

Adevarul

Desi astazi sunt putini cei care au curajul sa arunce o privire in cosciug, la sfarsitul secolului 19 nu doar preotii aveau de lucru la inmormantari ci si fotografii.

Cum realizarea unei fotografii era un proces deosebit de complicat si costisitor, multi nu reuseau sa-si faca o poza in timpul vietii asa ca erau “imortalizati” … dupa moarte!

Corpurile erau imbracate, aranjate si machiate, iar ochii erau tinuti deschisi pentru a iesi bine in poza. Copiii erau asezati in pat sau pe canapea, jucandu-se cu jucaria lor preferata sau chiar in bratele mamei lor.

Adultii erau plasati pe scaune, iar florile deveneau o recuzita importanta pentru fotografie.

Practica a disparut undeva pe la inceputul secolului 20, in momentul in care fotografia a devenit mai ieftina si nu mai trebuia rezervata doar pentru ocazii speciale.