Vino sa vezi unde sunt adaposturile ANTIATOMICE din Bucuresti!

Tot ce se intampla redeschide subiectul „Cat de bine am fi pregatiti in cazul unor situatii exceptionale?”.

In orice tara civilizata, adaposturile pentru populatie exista si functioneaza.

Noi avem unele antiatomice si antiaeriene, frumos desenate pe hartii.

Desigur, un pericol iminent nu exista, dar asta nu ne da voie sa spunem mereu ca noi nu vom pati nimic.

O statie de metrou din Capitala se poate transforma in cateva zeci de minute intr-un adapost antiatomic.

Astfel a fost gandit sistemul, inca din 1974, pentru intreaga retea subterana de transport.

Primele doua tronsoane, 1 si 2, au fost dotate cu porti – element de baza, care izoleaza oamenii in interior, ca sa-i fereasca de aerul nociv de afara.

Apoi, aceleasi statii ar trebui sa aiba un sistem de ventilatie complex, cu mai multe tipuri de filtre, care sa opreasca substantele toxice. La Timpuri Noi acestea exista.

Nu toate statiile au porti metalice. Numai cele construite pana in 1986, adica tronsonul 1 si parte din 2, au astfel de protectii. Mai mult, din lipsa banilor, nici cele care exista nu sunt bine intretinute.

In ceea ce priveste aerul ce ar trebui filtrat, se pare ca lucrurile stau si mai rau.

Filtrele speciale nu sunt montate, din lipsa de bani. Nu ar exista buget pentru astfel de achizitii.

In situatia pur teoretica in care ar avea nevoie sa se adaposteasca, bucurestenilor le mai raman cele 896 adaposturi antiaeriene, la subsolul blocurilor.

Dintre acestea, mai putin de jumatate sunt functionale. La un imobil, locatarii au adapost, dar canalul de evacuare in caz de calamitate nu este sapat.

Altii folosesc adaposturile pe post de magazie sau toaleta.

Unii, prudenti, au adus in adapost saltele, calorifere si au instalatie de evacuat apa.

Cu toata situatia nelinistitoare de pe teren, autoritatile spun ca adaposturile sunt nemaipomenite.